Despre mocirlă. Parte I

Viata ta, nu-i mereu o bulă roz de săpun, prin care soarele reflectă curcubee imprejur. Uneori rămâne o balta in incercarea de a face cateva bule frumos colorate si atunci te afunzi, te târăsti pana ce ajungi sa iti creezi propria mocirla, calda si moale. Eh, nu-i ea o bula colorata si in care poti sa plutesti, dar parca nu-i asa rau, macar e ceva. Te-ai cam saturat asa de mizeria asta si iti ajunge pana la gat, ti-e teama ca n-ai sa mai poti respira intr-o zi, parca ai devenit una cu mocirla asta in care te tot zbati(pe loc, desigur) si totusi sa iesi de aici, ti e teama, sau pur si simplu nu stii cum.

                Rutina, tiparele, obiceiurile proaste, gandirea negativa, dependentele, teama, neincrederea etc, sunt chiar acea mocirla, in care te-ai intins comod si visezi la bula de sapun. Uneori mai gasesti cate o raza de speranta si incepi sa iti formezi o bula minuscula, te simti increzator si hop ai vrea sa urci in ea si sa pluuteeesti paaana la luna, dar ca sa vezi, n-ai loc, o spargi, iar tu ramai parca mai cufundat in mocirla ta. Eh, cu rabdarea asta nu-i asa usor, nu?

                Vrem sa iesim din mocirla, insa am vrea ca totul sa se intample: ,,hocus, pocus,,. Viata nu-i un film cu magicieni, deci ori ai rabdare, ori scalda-te in mocirla cu zambetul pe buze. Totusi cum am putea depăsi aceasta etapa, cum sa fim noi, sa ne desprindem de trecut si de ceea ce ne tine țintuiți in balta asta mizera pe care o numim rutina???

                Nici eu nu am raspunsul si inca mă mai ,,bucur,, si eu de mocirla mea calda, dar care incepe sa se curate usor, usor. Am invatat din toate incercarile de a evada ca trebuie sa ai in primul rand rabdare, altfel ceea ce contruiesti intr-o zi, poti distruge intr-o secunda. M-am luptat cu kg in plus o ,,eternitate,, , dar nu faceam decat sa imi plang de mila pana am spus stop si atunci am invatat sa mananc sanatos, sa am o disciplina alimentara, am facut sport.

                Cu sportul asta, e o intreaga aventura, ca de, cand ai o tonă, nu prea iti vine sa iti misti suav suncile ca in mintea ta parca ai fi o balerina dar esti convinsa ca daca te-ai privi atunci in oglinda, ti s-ar face rau pe loc. Atunci te inhibi si incepi sa ,,prinzi fluturi,, mai exact sa nu faci mai nimic. Unde mai pui ca ti-e rusine de toate cocoanele siluete si de instructoarea aia care frateeee...ce mananca??? Mai vin si durerile, ca bietele articulatii, cat sa suporte? Parca toate astea sunt o ecuatie care da cu minus, sau cel putin egal cu zero. Te tot intrebi, nu se mai termina ora asta odata? Ah, fir-ar ele de miscari, nici nu le inteleg si nici nu-mi ies, pe langa ca tot ce fac arata groaznic. Hai, manuta sus, cine nu a gandit asa? Sus, sus!Va vad. Cati oare, cate oare, nu au renuntat la a mai face miscare din cauza acestor ganduri?

                Renuntam, e asa usor sa zici: nu pot, nu i de mine, incat pare ca asta e menirea ta, sa zici nu. Dar de ce nu zicem nu la dulciuri, la delăsare, la lene etc? Eh, ca astea ne plaac, ca am investit timp, vointa, energie, in a face aceste lucruri daunatoare, doar pentru ca celalalte  miscarea, stilul de viata sanatos, nu ne plac, nu ne ofera nimic care sa ne simtim comozi, relaxati, ne obligam sa tragem tare, sa lucram cu noi. Da, da, nu suna prea usor si nici nu e, doar ca trebuie sa te gandesti ca vine o zi in care esti ceea ce faci si atunci mocirla asta te va inghiti cu totul in suferinta si boala.

                Asa ca, eu am hotarat cand fac miscare, nu imi pasa cum ma vad ceilalti si nici cum ma vede oglinda( sunt sigura ca e strâmbă) si imi misc sunculitele asa cum vreau si cum simt.Daca miscarile alea nu le inteleg sau nu imi ies, ce eu sunt proasta? Fac propriile mele miscari, ca merg acolo sa ma misc si punct, cui nu-i convine, sa nu ma priveasca si gata. Nu mergi sa faci miscare pentru a intra in competitie cu cineva din exterior, ci cu tine insuti. Trebuie sa fii de la sedinta la sedinta mai activ, nu mai bun, nu mai exprimentat, sau mai dansator, sau eu stiu ce, ci doar sa pui muschii aia ruginiti la munca si sa faci sunculitele sa se topeasca in valuri de transpiratie. Da?  Stau cam prost la capitolul rabdare si imi dau cu stangu in dreptul si nu prea reusesc sa ma echilibrez, dar iete ca nici nu ma mai stresez prea tare. Mai intai sa invat sa am rabdare!

                Cam asa sta treaba cu mocirla si ma opresc la kg din mocirla ca vreau sa te intreb ceva, pe tine care citesti si te cam strambi putin la mine, sau care esti mandru..hai ... hai ca te vad si pe tine, si pe tine. Asa, dar eu te intreb: Tu ce faci azi sa iesi din mocirla? Eu merg la zumba!!! Ma insoțeste cineva?? La miscare, daca zumba nu va place

Hai pa! Sa ne miscam suncileee, zic!! OLEEE!!!

P:S. Mai vorbim si de alte lucruri care duc la mocirla, dar alta data!